SFATURI PENTRU NOII TĂTICI

Bărbații în mod special, dar nu numai ei, au impresia ca noile mămici trebuie să fie în extaz de fericire în fiecare clipă a vieții lor de acum înainte. Și unele chiar sunt. Dar nu toate femeile sunt la fel și nu toate se transformă în mame din secunda în care dau naștere copiilor lor. Cei din jur au impresia ca mamele nu au voie să simtă frustrarea, oboseala, neputiința. Și asta pentru că e rușinos și inadecvat pentru o tânără mămică să spună că nu își mai poate ține odorul în brațe, că e obosită și că are nevoie de o pauză de la copil pentru a se putea odihni câteva ore fără să se simtă vinovată sau pusă la zid pentru asta. Niciuna dintre mamele noastre nu s-a văitat vreodată de cât de greu le-a fost să ne înțeleagă plânsul când pe al lor nu îl înțelgea nimeni sau să ne țină în brațe când nici pe ele nu le îmbrățișa nimeni. Și atunci, noi de ce am face altfel? Noi cu ce voce ne plângem? Cu ce drept?

Primele luni după sosirea noului membru al familiei sunt de obicei încărcate de un mix puțin nesănătos de trăiri: îndoiala că ca am avea habar ce facem și că am ști cum să ne comportăm cu copilul, frustrarea venită din sentimentul că toată viața nostră s-a schimbat pentru totdeauna din momentul în care această nouă ființa dependentă de noi ne-a invadat viața, sentimentul neputinței în a mai păstra ceva din vechea viață sau a inutilității la primul plâns al copilului. Și la toate acestea se adaugă ”minunata” deprivare de somn. Și totuși, toate acestea sunt încununate de momente de bucurie pură în fiecare clipă în care ne privim mogâldeața frumos instalată în pătuțul său sau în brațele noastre.

463fd5d01e750a07d8d7594d5dabf896

Eu îndemn mămicile să fie autentice, să își asculte emoțiile și nevoile și să le comunice cu partenerii. Negarea emoțiilor reale nu duce pe un drum bun ci pe cel al depresiei ce se va instala puțin câte puțin. Așa că pentru mămici nu pot să recomand decât să își privească partenerul în ochi și să îi spună sincer cum se simte și cum are nevoie să fie ajutată în perioada aceasta.

Iar voi, proaspeți tătici, luați seama că și partenerelor voastre li s-a schimbat viața, și ele au renunțat la unele vise sau au oprit momentan derularea anumitor proiecte personale. Și pentru ele poate fi uneori frustrant, chiar dacă maternitatea ar trebui să împlinească femeia. Dar nici pentru copil și nici pentru părinte nu primim manuale de instrucțiuni. Și numai cei ce au trecut deja prin asta știu câtă nevoie avem de ele.

Înainte de a vă oferi câteva indicii despre cum vă puteți susține partenera în perioada aceasta de adaptare la noul context, aș vrea doar să vă amintesc câteva dintre trăirile pe care noile mămici le au:

  • Se simt depășite. Sunt atât de multe sfaturi în sânga și în dreapta despre ce înseamnă să fii un bun părinte sau o bună mamă. Toată lumea e ”binevoitoare”: părinți, prieteni cu copii, socri, forumuri online. Iar proaspăta mămică va începe încet încet să simtă că e ceva greșit cu ea, că ea nu simte ce spun ceilalți că ar trebui să simtă, ca ea nu poate dormi în timp ce copilul doarme, că ea nu are suficient lapte și îi mai dă și formulă copilului, etc, etc.
  • Se simt epuizate. Cele mai multe dintre femei au impresia că le pot face pe toate, chiar și atunci când preiau noul rol, cel de mamă. Ei bine, va fi devastator pentru ele când vor realiza că nu le pot face pe toate. Că va trebui să mai renunțe la anumite idealuri. Și acum depinde de femeie: pentru unele va fi puțin mai ușor să facă tranziția, pentru altele însă se va rupe o parte din ele când vor începe să renunțe la acest vis al prefecțiunii.
  • Se simt urâte. Da, da! Urâte! Unele se simt diforme, chiar dacă au sentimentul acela de mândrie ca au dat naștere unei ființe. Până la urmă au fost femei înainte de a fi mame.
  • Se simte înspăimântată. Să fii părinte este o responsabilitate majoră. Dar treaba asta cu creșterea și educarea unei alte ființe nu este deloc așa cum ne-o imaginăm înainte de a deveni părinți.

Iar acum, tătici, că știți și aceste mici ”secrete” ale partenerelor voastre, proaspăt devenite mămici, haide-ți să vedem cum le puteți susține.

  1. Dacă îți poți lua câteva zile sau chiar săptămâni libere atunci când naște soția, nu stați pe gânduti. Faceți acest lucru și fi-ți alături de ea în primele zile. Sunt cele mai grele și mai ”înspăimântătoare” pentru o femeie ce devine mămică pentru prima data. Da, știu! Este la fel de înspăimântător și pentru voi, dar măcar sunteți împreună în asta și vă puteți baza unul pe altul.
  2. Nu vă concentrați doar pe copil. Când toți ceilalți par să acorde atenție doar noului venit pe lume, mama se poate pierde în ”mulțime”. Fii acolo lângă ea, ascultă-i emoțiile și nu i le minimiza. Pentru ea este important că poate să discute ceea ce simte cu adevărat cu cineva care simte că nu o judecă.
  3. Arată-ți interesul față de copil. Știu ca majoritatea tăticilor sunt topiți de gămălia băloasă ce încet începe să îi întâmpine cu un zâmbet, dar mamica are nevoie să îi reamintești cât de mult te încântă cel mic. Cere-i să-l ții in brațe, implică-te la băiță, schimbă-i scutecul. Orice gest făcut din proprie inițiativă în a petrece timp cu cel mic ii vor aduce liniște și bucurie noii mămici.
  4. Amintește-i mămicii că e uimitoare. Spune-i cât apreciezi efortul pe care îl face de ai oferi celui mic atenție si dragoste, despre cât de implicată este, despre cum reușește să își păstreze calmul deși e nedormită, etc, etc.
  5. Oferă-te să o ajuți. De oricâte ori poți. Să stai cu copilul cât ea doarme liniștită câteva ore. Să-l scoți pe cel mici la plimbare în parc, cât ea se duce la cosmetică sau se vede la o cafea cu prietenele. Să faci curat în casă sau să pregătești masa în locul ei, cât ea merge la plimbare cu cel mic. Și spune-i că se poate baza pe tine.
  6. Reasigur-o ca sunteți împreună pe acest nou drum. Fii lângă ea când are nevoie de tine și susțineți-vă unul pe altul.
  7. Învață ABC-ul nou-născutului. Învață să îl hrănești pe cel mic, să-i schimbi scutecul, să-l îmbăiezi. Asigură-te că atunci când îi schimbi scutecul copilului tău îți iei lângă tine tot ce ai nevoie și nu te apuci să o strigi pe soția ta pentru a-ți aduce șervețelele umede sau crema de funduleț. Fii cu adevărat de ajutor mamei și oferă-i din când în când timp liber în care tu te ocupi de cel mic.
  8. baby-cryÎncurajează-ți soția să își ia puțin timp pentru ea. La început să se bucure de o baie caldă, fără ca tu să stai la ușa cu copilul plângând în brațe. Ulterior încurajeaz-o să se vadă cu prietenele, iar în timpul in care e plecată nu o suna din 5 în 5 minute să o întrebi ce să îi faci copilului.
  9. Nu transforma serile într-o competiție în care trebuie să demonstrezi că ziua ta a fost mai grea decât a ei. Poate că a fost, dar în același timp e foarte posibil să nu fi fost. În timp ce tu ai socializat, ai luat masa în oraș sau ai făcut glume cu colegii, ea a stat în casă cu un boț de om ce nu știe să vorbească dar plânge mult. Tu cât timp reziști lângă bebelușul tău când acesta plânge? Și poate că în timpul în care copilul s-a liniștit și a adormit ea a trebuit să pună rufe la spălat, să calce, să bage aspiratorul sau să mănânce. Dacă te-a mai așteptat și cu masa caldă, atunci ai în casa ta un diamant. Prețuiește-l!
  10. Iar dacă nu găsești masa pusă, nu întreba ce mâncare este la cină. Oferă-te să pregătești ceva de mâncare pentru amândoi sau comandă ceva ce i-ar plăcea și ei. Nici ea nu a avut nicio clipă de răgaz toată ziua, așa că sunteți amândoi în aceeași barcă.
  11. Nu te plânge că trebuie să îi fii bonă copilului când rămâi cu el. Nu îi da impresia ca atunci când o ajuți îi faci o favoare. Babysitting este pentru străini, pentru tine se numește a fi părinte. Ești tatăl copilului și este și în datoria ta să ajuți la creșterea și educarea lui.
  12. Nu uita că sunteți o echipă. În clipa în care ați uitat asta ve-ți crea un spațiu, o gaură între voi ce cu greu va putea să fie umplut. Din cauza oboselii sau a stresului ajungem să evităm discuții pe subiecte mai delicate, dar acestea sunt de obicei conversațiile care contează. Asigură-te că deși obosiți, veți continua să comunicați și ramâneți uniți.
  13. Și cel mai important: nu uitați să vă distrați și să vă păstrați simțul umorului. Umorul este un ingredient vital al supraviețuirii în momente dificile. Atunci când totul pare că merge pe dos, o glumă și o atitudine lejeră pot salva situația în mod miraculos.

Acest nou drum este o aventură frumoasă. Vine cu multe provocări dar și cu multe momente de bucurie pură și inocentă. Îți garantez că te va topi primul zâmbet al copilului tău, că primii pași te vor încânta mai mult decât ai crede. Cât despre primul ”tati” nici nu cred că trebuie să mai menționez.

Daca ți-a plăcut spune-le și altora

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.